Puțin, dar adevărat.
Nicio biografie umflată. Dacă apare ceva aici, înseamnă că merită să rămână puțin.
site viu, scop în lucru
Puiulet.com
Nu este un CV. Nu este un brand personal. Este un colț de internet care refuză, deocamdată, să explice prea mult.
observație recentă
starea curentă
Prezent.
Curios.
Ușor confuz.
Generator de scop
Un serviciu public pentru contradicțiile care lucrează nestingherite.
În lucru este o stare validă.
Site-ul nu promite o versiune finală. Nici internetul nu are una.
Scopul poate veni mai târziu.
Până atunci, apăsăm butonul și vedem ce idee ne mai dă.
În rest…
Punga cu pungi
În orice bucătărie există o pungă care conduce celelalte pungi. Nu a fost aleasă. A preluat puterea.
Un buton fără responsabilități
Nu deschide nimic. Nu cumpără nimic. Nu vă înscrie nicăieri.
O întrebare simplă
Întreb: „La ce oră vii?” Primesc traficul, vremea și povestea zilei. Ora rămâne secretă.
dovadă de viață
Da, există cineva aici.
Nu urmează o biografie.Igiena se termină la ușă
Când intri într-o toaletă publică, ușa are o placă metalică. O împingi cu umărul sau cu cotul. Nu trebuie să apuci nimic.
Înăuntru, toaleta îți oferă apă, săpun și uscător. La sfârșit îți cere să dai mâna cu toți cei care au ieșit înaintea ta.
Ne vedem sâmbătă
„Ne vedem sâmbătă” nu este un plan. Este o rezervare a întregii mele zile, făcută fără să fiu întrebat.
Fără o oră, aștept de dimineață până seara. Iar pe la prânz s-ar putea să aflu că întâlnirea nici nu mai are loc.
Sâmbătă este o zi. Nu este o oră.
Berzele
3 berze care livrau bebeluși se întâlnesc pe un pisc de munte…
Prima spune: — Mă duc la o familie de bogați să le duc o fetiță…
A doua spune: — Eu am gemeni pentru o familie de țărani din sat…
— Tu? întrebară cele două pe cea de-a treia…
— Eu? spuse ea. Mă duc la mănăstirea de călugărițe din vale, dar nu le duc nimic. Îmi place doar să le văd cum intră în panică.
A noastră-i mai frumoasă
O femeie împreună cu soțul ei luau masa într-un restaurant. Deodată intră o blondă, tânără, frumoasă și neînsoțită de nimeni, iar soțul înclină din cap și o salută. Soția îl întreabă:
— Cine-i pațachina?
Bărbatul își privii nevasta și, zâmbind, spuse:
— Amanta mea!
— Poftim? Păi, mi-o zici așa în față? Divorțez, plec la mama!
La care el calm:
— Divorțezi? Pleacă, dar… adio plimbări la Paris, adio garderobă de la Milano, adio bani cu grămada…
Femeia cu gura căscată rămase interzisă, înghiți în sec și nu mai zise nimic, începu să mănânce bufnind nervoasă cu ochii în în farfurie.
După 10 minute intră în restaurant un prieten de familie al celor doi soți, însoțit de o blondă.
— Cu cine e, dragă, Ion? îl întreabă soția nedumerită.
— Cu amanta sa.
Încă îngândurată, statu o clipă în cumpănă, apoi fața i se lumină: — Auzi, dragă, a noastră-i mai frumoasă.
Câinele care mânca lei
Un leu vede intrând în junglă un câine… Se uită la el nedumerit și își zice: „Hmm, nu am mai văzut așa ceva… dar cred că este comestibil”… și se repede la câine.
Câinele îl vede și dă să fugă la rândul lui… dar, văzând niște oase alături, zice tare: — Oau! Ce gustos a fost leul ăsta.
Leul, auzindu-l, pune frână și își zice: „Chestia asta mănâncă lei? Cred că e mai bine să mă feresc”… și pleacă.
O maimuță, văzând toată întâmplarea, coboară din copac și se duce după leu… și îi spune adevărul despre câine și oasele alea. Leul, supărat că s-a lăsat păcălit, îi zice maimuței: — Hai cu mine, suie în spatele meu și să îl prindem amândoi.
Acum, când câinele îi vede că vin așa amândoi după el… îi vine altă idee și strigă tare și supărat: — Unde o fi maimuța aia, că i-am spus acum o oră să îmi aducă alt leu…
Câinele și pisica
Un câine și o pisică se ceartă despre care dintre ei este preferatul oamenilor.
Câinele spune: — Oamenii ne plac mai mult pe noi. Au numit chiar și un dinte după noi… caninul. Faptul că au numit o parte importantă a corpului dovedește că le plac mai mult câinii.
Pisica zâmbește și spune: — Știi, nu cred că o să câștigi disputa asta…
Ateul și ursul
Un ateu merge prin pădure când, deodată, un urs uriaș sare din spatele unui tufiș. Chiar când ursul este pe punctul să-l atace, timpul îngheață și apare Dumnezeu.
Dumnezeu spune: — Ți-ai petrecut toată viața ca ateu, dar, dacă în sfârșit crezi în mine și devii creștin, voi opri ursul să te mănânce.
Omul spune: — Oh, este foarte frumos din partea ta, dar, nu… eu chiar nu cred într-o putere superioară.
Dumnezeu spune: — Tot ce trebuie să faci este să crezi. Crede-ți ochilor și primește-mă în inima ta.
Omul răspunde: — Nu, este prea greu pentru mine. Adică, știința a explicat deja prin evoluție cum am apărut. Și nu numai atât: cu toate lucrurile rele care se întâmplă acum în lume, cred că este pur și simplu prea greu să cred că există Dumnezeu. Nu pot s-o fac.
Dumnezeu răspunde: — Bine, ai făcut alegerea.
Omul răspunde: — Stai, ce-ai zice de asta? De ce nu faci ursul creștin în schimb? Și atunci va avea niște principii morale și mă va lăsa în pace.
Dumnezeu răspunde: — Foarte bine.
După ce Dumnezeu pleacă, timpul pornește din nou. Ursul se oprește brusc. Omul zâmbește, fiindcă planul lui de a se salva a funcționat în mod evident. Apoi ursul îngenunchează și spune:
— Îți mulțumesc, Doamne, pentru această masă pe care urmează s-o primesc.